SCARA VIETII

Pe scara vieții mele urcând anevoios
M-am întâlnit cu visul meu uitat de mult
El mă privea dezamăgit, fără de folos
Iar eu priveam în gol, un sfânt lăcaș de cult.

Pe scara suferinței mele calc acum
Și-n mijlocul rănii adânci făcută cu mâna mea
M-am întâlnit cu doctorul de suflet scrum
El urca spre rana mea, eu coboram spre ea.

În drumul întâlnirii noastre scurte și umile
Eu ascultam în mine vocea ce grăia,
Și-n gânduri măsurând privirea-i fără zile
El urca spre gândul meu , eu coboram pe șea.

Întru-un final, pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu,
Eu coboram încet din conștiința mea
Iar El …surprinzător urca spre ea…

~25 septembrie 2013~

2_93544100

Comentarii

comments

Posted in Poezii. Tags: . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *