Muza mea

O aură întinsă
Un cer senin şi creponat,
O adiere rece…aprinsă
Un anotimp abandonat…

Un câmp întreg de maci
Ce se apleacă în dans nebun,
Spulberând petală după petală, făcea scrum
Mireasma lor, purtată de un vraci.

E muza mea
Ţarâm de apă
Forfotă si zor,
E riga dreaptă înfiptă-n spate
Trasând a ei linie magnantă
La orizont se-ntâlnesc în cerc calic,
Emanând o raza închisă-n plic
Emanând credinţa închisă-ntr-o geantă.

Emană de toate…
E muza mea…în rate,
Aprigă, e sfânt noroc
Ademenind lumea să intre în joc
E asul magic intre toate.

Muză…muză…muză
Lipită de om ca un ruj de o buză
Faimoasă esti ca o stea pe cer noaptea,
Pripegind anevoios nu-ti caut scuze
Esti vorba care iese dintr-a mele buze.

03.04.2009

Comentarii

comments

Posted in Poezii. Tags: . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *