MONDEN

Într-o lume plină de ecler monden
În care toți parșivii se cred vedete,
Nici luna pază-n grădina de Eden
Nu poate străluci în ei a bunătate.

Ne-a împânzit un circ penibil
În care clovnii țării suntem noi,
În aer suflă-un zvon cu iz teribil
Iar spinii impertinenței se țin roi.

Când cel umil și bun își pleacă fața
Și cere-ndurare de chin cu privirea,
Alții îl lovesc sulberându-i speranța
Căci ochii ce plâng ating milostivirea.

Cel ce trăiește-n vise și minciună
E ridicat în slăvi și chiar idolizat,
În cel modest se-aruncă cu ranchiună
Iar pentru că el tace e mult invidiat.

Educația de acasă e acum stâlcită-n școli
Poți să fi premiant și demn de-a ta știință,
Poți să-ți scri doctoratul pe mii de coli
Că tot cel avut și nătâng e-n tendință.

Cel gol în suflet , dar cu haine noi îmbrăcat
E admirat și vestit pentru a sa splendoare,
Iar cel zdrențuit dar cu sufletul său împăcat
Trece neobservat, sufletu-i bun ecou nu are

Comentarii

comments

Posted in Poezii. Tags: . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *