GÂNDURI DE IARNĂ

Gânduri de iarnă învăluie iar cerul,
La vreme de seară se lasă și gerul
Pe alocuri un abur de toamnă pierdut
Suspină de dorul sentimentului avut.

Se stinge încet și vântul ce furios cânta
Și-n zilele de toamnă pământul îl zvânta,
Iar zarea e gri și apasă pe umerii vremii
Căliți de ploile ce au căzut cu anii mii și mii.

În tăcerea nopții se-nalță nori de zăpadă
Iar stelele vii în lumina lunei se scaldă,
În șiruri de veghe spiridușii se așează
Purtând visul din noapte până-n amiază.

Împietrit în vis, gândul rece în idei clădește
Veșmânt nou iernii, ce zi de zi tot crește,
Prin zâmbetul de gheață insipră credință
Încălzind suflete reci-iarna a mea ființă.

581990_386482998151941_1114942902_n

Comentarii

comments

Posted in Poezii. Tags: . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *