E TOAMNA IAR…

E grea frunza ofilită ce legănată cade
În cascadă , din copacul cel înalt din curte,
Să le privească un bătrânel aproape șade
Încumetând din cap-da, vin zile tot mai scurte.

Își mută privirea în grădina cea cu flori plină
Ce erau până mai azi vesele și în plin trai,
Posomorâte stau de când nu e o zi senină
Fără parfumul lor dement ce rege e în rai.

Melancolic convins cu zilele de soare-n minte
Ridică sprânceana în semn de dumerire
Picură oare?…și-ncepe cucul iar să cânte?
Da…e toamnă iar,frunzele cad…și plouă-n neștire.

23.09.2013

images

Comentarii

comments

Posted in Poezii. Tags: . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *