Dimineata De Cristal

Agonic răsună-n bună dimineață…
Liniștea ce peste noapte s-a lăsat,
Pe marginea frunzei cad picuri de rouă…de gheață
Încet, încet viață începe a prinde întregul sat.

Un parfum de ploaie târâită
Se contopește cu a pământului veșmânt cald,
Ademenind privirea noastră adormită
Să soarbă dulceața din roua avenită.

Cad picuri albi de cristal,
Și trece noaptea plină de păcate,
Vântul pare că abia mai bate…
Cerul are- un murmur glacial.

Iar tu tresari…suflet singuratic
Ești visul meu real….final,
Flacăra pare slabă-n jăratic
Și încet pe față-ți curg lacrimi de cristal.

Se aude și- un clopot de biserică
Vântul porni, și-i pustiu dimineață,
Frunze si flori, ce încă pică
Fac cerc de vârteje într-o piață.

Casele dorm în umezeala grea
O pasăre udă doarme și ea-
La geam un copil își scoate capul voios
În timp ce a ta privire cristalină o pleci în jos.

~18.04.2012~

Comentarii

comments

Posted in Poezii. Tags: . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *