CONȘTIINȚA

În frânturi de rouă se înalță gândul
Urcă către cer și bate ca-un pendul
Nu privește-n lateral, nu e prea credul
Urcă mai cu grabă, speriat că fuge cerul .

În parcursul său divin, se întâlnii cu conștiința
S-au privit…încleștați în vorbe,doar cu neputința
De-a schimba destinul și-a înainta știința
Au tremurat în Univers deodată, cu toată ființa.

În drumul lor etern,conștiința urca spre cerul mare
În timp ce eu -gândul- am coborât în zare,
Nimic îmi pare acum apusul, că am învățat se pare
Că fără o curată conștiință nimic sens nu are.

poza(17)

Comentarii

comments

Posted in Poezii. Tags: . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *