C

Cărui fapt îi datorez o aspră judecată
Când armonia nu-i în nici o clipă ștearsă,
Ca libera trufandă ce alergă printr-o piață
Codași suntem în temeri de mâzgă arsă,
Cântăm prin priviri emoții fără de povață
Căutând la infint suntem prinși în farsă,
Clipe șterse, clipe de dor pe noi ne învață
Cum să fim demni chiar de pierdem o cursă
Cursa semnului divin ce ne apare-n față
Cu fapte și vorbe dintr-o reală sursă.

pianul_abstract_poze_super_misto

Comentarii

comments

Posted in Poezii. Tags: . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *